“Am intalnit si turisti care viseaza la camere fara curent electric si plimbari nu pe elefanti, ci pe magurasi. Nu sunt romani si vin la noi pentru linistea apropiata de absolut, pe care o gasesc ascunsa intre dealurile unui stat din Bistrita Nasaud.
Pe o ulita din satul Malin, judetul Bistrita Nasaud, se ridica intre dealuri Ermitajul, adica 'locul de liniste' al unui belgian insurat cu o romanca. Primesc turisti de peste tot, dar mai ales straini.
In bucataria exclusiv vegetariana, doamna invata ce n-a apucat la Paris - sa marunteasca verdeata si sa invarta in borsul de soia.
Dar cel mai mult sunt apreciati cei 7 magarusi. Purtati de ei, turistii pornesc in circuit printre coline si livezi, stupi si plante medicinale. Copii sunt cei mai incantati. Tura costa 25 de euro pentru 2 peroane.
Desi putini dintre ai nostri sunt interesati, strainii planteaza cu placere rosii bio si invata la ferma din Malin cum se usuca fructele in cuptor solar.
Tot la Bistrita, in acest week-end s-au adunat si zeci de pescari, pregatiti de asalt, la un concurs de noroc si indeminare.
Balta are destul peste pentru cei care se relaxeaza, chiar daca in carlig nu se agata nimic

     Ca să ajungi la ferma de permacultură a lui Philipe Coupé ai nevoie de o masină 4×4 sau de puțin curaj. E undeva la marginea satului Malin din comuna Nușeni, iar cei care nu au mașini destul de performante ca să o ia pe arătură le pot lăsa în sat si, de acolo, au de parcurs câtiva kilometri pe jos. Scriu despre Philippe Coupé de aproape un an de când am aflat pentru prima oară de permacultură de pe pagina sa de internet, dar nu am avut ocazia să-l cunosc personal. Nici nu am putut sta de vorbă fiindcă, la Malin, telefoanele nu functionează, asa că ne-am mulțumit să ne scriem e-mailuri.

Gratie Gabrielei si lui Walter Born care au sponsorizat apariția acestui reportaj prin faptul că mi-au facilitat accesul la Malin, astăzi am avut ocazia să-l cunosc personal pe Philipe Coupé. Am aflat astfel că e profesor universitar, a absolvit Literele si, în perioada studenției mele (1992-1996), a predat franceza la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj fiind lector la Facultatea de Litere. I-a plăcut foarte mult în România. A avut mai multe tentative să practice turismul în diverse asocieri care nu au mers, așa că a decis să facă ceva de unul singur. Așa a înființat ferma de permacultură de la Malin unde trăiește împreună cu Adriana aproape izolati de lume.

Au recondiționat o casă veche, au mai amenajat încăperi noi, au racordat clădirile la rețea de apă curentă și canalizare, dar nu au nici curent, nici telefonie și nici internet. Folosesc lămpi cu petrol și felinare. Ferma are un generator, dar produce curent numai pentru ca diversele ustensile cu care se lucrează în gospodărie să se poată pună în funcțiune. Altfel spus, ferma este autonomă din toate punctele de vedere, inclusiv energetic și zi de zi Philippe caută noi soluții ca să-i asigure această autonomie.

De exemplu, e decis ca în viitorul nu prea îndepărtat să amenajeze un „lagunar”. Mai precis, va recolta apă de ploaie care, împreună cu cea menajeră, va trece prin trei sau patru bazine cu plante acvatice și va ieși curată. Plantele acvatice vor face toată munca de epurare.

Ferma de la Malin are tot ce-i trebuie: apă, pășune, livadă, pădure. Grație lui Philippe Coupé, în curând, în zonă va apărea și o pădure de bambus. Copacii preferați ai urșilor Panda se vor acomoda, spune Philippe Coupé uitându-se la exemplarul din curtea fermei sale care a supraviețuit iernii.

„Este un deal și vreau să-l împăduresc cu bambus. Îl putem mânca, dacă nu știați. E foarte tare, rezistent, și foarte ușor în același timp, crește repede și rădăcinile lui mențin pământul ca și salcâmul”, spune Philippe Coupé, mândru că, între pădure și livadă sunt zeci de feluri de arbuști pe care nu îi găsești în altă parte.

„Eu sunt belgian și, chiar dacă aș fi milionar, o astfel de pădure nu aș putea găsi în țara mea”, mărturisește el.

În plimbarea pe care o facem să vizităm ferma, ajungem la un cort indian, așa numitul teepee. Vântul care ne-a însoțit până la intrare parcă a dispărut dintr-o dată. În cort e cald, iar Philippe îmi explică faptul că este singurul tip de cort în care poate fi făcut foc.

„Foarte rar este vânt aici. De câteva zile, au zburat niște acoperișuri de la un depozit, dar cortul nu a avut nimic”, spune el. Ne continuăm drumul spre un lac pe care l-a amenajat la marginea gospodăriei și ne așezăm pe o bancă.

Începem să vorbim despre „Uichend-uri la țară”, un program care a început deja și va ține până în toamnă. Săptămâna viitoare, participanții vor construi un cuptor solar, iar într-o altă ediție se va discuta despre plante medicinale. De fiecare dată e și câte un moment artistic, fie cu formații, fie cu dansatori din sat, de regulă copii, care vin să-i încânte pe oaspeții lui Philippe Coupé. Ne continuăm călătoria prin fermă și, pe copaci, observ citate din autori celebri printre care și cel din Cicero: „Dacă aveți o bibliotecă și o grădină, e tot ce aveți nevoie”.

Printre crengi de copaci găsim acolo un loc numai bun de refugiat pentru meditație. Philippe Coupé îmi spune chiar că își petrece multe momente ale zilei în izolare și chiar adoarme ascultând pădurea. Cu toate că suferă de boală care doar îi îngăduie mișcarea, Philippe Coupé ne invită la o plimbare la „cascadă”.

Ne vine greu să credem că, prin pădurea cu mărăcini vom da de vreo cascadă, dar îl urmăm. Ajungem la pajiștea unde pasc măgărușii și le admirăm cumințenia. Doi căței ne țin companie. Reușim să ne strecurăm printre crengile uscate și să ajungem să vedem minunea. O cascadă splendidă e ascunsă printre copaci.

Apa nu are debit mare, dar se prăbușește de pe o stâncă dreaptă. O admirăm și mergem mai departe într-un luminiș în care gazda noastră ne spune că se adună animalele sălbatice. Totul e marcat ca să nu ratăm cumva poteca așa că ne întoarcem pe alt traseu urmându-l cuminți. Ne spune cu entuziasm că are foarte multe idei, dar i-ar plăcea să găsească și parteneri ca să le pună în practică fiindcă boala nu-i permite să dezvolte de unul singur un proiect atât de îndrăzneț. „Eu caut niște parteneri fiindcă singur nu pot să gestionez toată ferma. Scopul este să facem un cătun, un loc unde trăiesc două-trei familii. Sunt multe lucruri de făcut. În septembrie, am în plan să plantăm o pădure care va asigura cele necesare”, a mai adăugat Philippe Coupé.

În planurile lui mai sunt grădina eco, plantele medicinale, recoltatul semințelor autentice, adevărate minuni despre care pare complicat să vorbești, cu atât mai mult să le înfăptuiești. Oricum, dacă vreodată vreți să vă întâlniți cu natura sălbatică, cu cerul și cu apa, dacă vreți să vă întâlniți cu voi înșivă, notați-vă ca destinație favorită ferma de permacultură de la Malin. Veți găsi acolo mulți prieteni, începând cu cățelușii care vă întâmpină prietenoși, până la măgărușii cuminți și gazde cu suflet mare

     E uimitor cu cât de puține poate trăi omul. Dacă mă gândesc la Philippe Coupé și la grădina lui cu citate din Cicero, aș spune că omul poate trăi cu o grădină și o bibliotecă. Philippe Coupé e profesor universitar. Nu poate trăi fără cărți. De asta sunt sigură. Are inclusiv bucătăria plină cu volume, dovadă că nu-i mai încap în celelalte încăperi.

Un raft e cu cărți despre natură, altul cu cărți despre meditație, altul cu filosofie, altul cu tehnici de construcție. Niciuna nu mai e nouă, semn că a fost măcar răsfoită. Dacă îți vorbește despre cuptorul solar sau mașina de spălat cu pedale are nevoie de câteva secunde să găsească pagina fără să fie acolo vreun semn de carte.

Am fost în multe case luxoase în care m-am simțit obligată să mă descalț la intrare fiindcă era un teanc de papuci de casă pentru musafiri, dar nu am văzut nicio carte. A trebuit să admir diverse aparate care ne fac suc instant sau cafea cu arome, mașini de spălat vase sau cuptoare electrice, dar nu am rămas cu ochii pironiți spre niciun raft cu cărți. Spre deosebire de toate aceste locuri sofisticate, în bucătăria lui Philippe am intrat sărind peste niște câini prietenoși tolăniți pe scări, la intrare, care nu s-ar fi dat duși în ruptul capului.

Am băut o ceașcă cu ceai de mentă în timp ce mă uitam la pagina indicată de gazda mea, un om care luptă cu o boală gravă, dar care nu vrea să se lase învins. Are drept aliați munții de cărți. Întotdeauna există o soluție. Dacă nu e în cărți, e în grădină, va spune Philippe. Cred că ați înțeles deja din reportajul pe care l-am scris la rubrica de Călătorii că Philippe Coupé e belgian. Așadar vine dintr-o țară în care poți ajunge unde vrei pe drumuri bune. A ales România și Malin, un sat care poate concura la statutul de “cel mai bun exemplu” dacă vrei să faci un documentar despre „România pustiită”.

Dacă nu sunt gropi în care să te scufunzi în drum spre Malin, sunt mărăcini cât casa și gunoaie la tot pasul. Pădurea e încâlcită cu crengi uscate, ajungi cu greu la cascada din inima ei ca și cum pădurea ar ascunde-o, ferma nu seamănă cu niciuna pe care ați văzut-o în străinătate. Lipsește curentul, televiziunea, internetul. Nu și liniștea. Ferma lui Philippe e cea mai bună dovadă că omul poate trăi cu puțin, cu o grădină și cu cărți. Dar oare putem trăi cu liniște și cu noi înșine?

Atunci când rămâi singur, cu cerul, cu păsările și cu vântul s-ar putea să-ți dai seama că ești mai trecător decât ele, că nu pleci din lumea aceasta cu nimic altceva decât cu spiritul tău, că nu-ți folosește nicio bucătărie utilată după ultimul catalog și nici ultima dezbatere de la tv. Când rămâi cu tine însuți s-ar putea să-ți dai seama că Universul nu se învârte în jurul tău și al problemelor tale, că Universul e ocupat și cu înfrunzitul pădurii, cu hrana pentru păsărele și cu parfumul florilor. Totuși, omul, ca să trăiască, are nevoie de foarte puțin. De un colț de cer și de o carte